În anul 2006 am fost fericit împreună cu soția mea să ne oficializam relația de dragoste prin încheierea căsătoriei. Organizarea evenimentului și plata celor necesare pentru bunul mers al petrecerii a căzut exclusiv în sarcina noastră și greu a fost atât din punct de vedere organizatoric, cât și financiar. Am început prin alegerea localului, verighetelor, hainelor și acest lucru l-am facut cu 6-7 luni mai devreme decât data stabilită pentru nuntă. Îmi amintesc cu mare plăcere zecile de modele de verighete-perechi inspectate până la alegerea celor potrivite, de costumele de mire probate până  l-am găsit pe cel mai frumos și mai ales de rochiile de mireasă căutate atât în orașul unde locuim cât și în orașele apropiate.

         Ziua evenimentului a venit,  noi și invitații ne-am simțit bine și chiar nu pot înțelege cum au trecut cele 20 de ore începând cu oficializarea căsătoriei la starea civilă, cununia religioasă și petrecerea atât de rapid , ca un vis. Un vis pe care mereu îl trăiesc închizând ochii și derulând întreaga nuntă. E bine că am memorie și-mi doresc să nu o pierd niciodată întrucât doar în memorie am stocat fericitul eveniment. Prinși în vâltoarea cheltuielilor am decis cu soția că nu avem bani pentru un fotograf profesionist, fără a verifica măcar costurile acestui serviciu indispensabil și degeaba am constatat după nuntă,  prea târziu însă, că nu era deloc un efort financiar.

           Astfel am rămas cu nunta întipărită în memorie de unde sper să nu se șteargă vreodată, dar în imposibilitatea de a prezenta peste ani copiilor și nepoților noștri imagini cu noi doi tineri, îndrăgostiți și îmbrăcați în frumoasele haine de mire-mireasă.

           Asta pentru a nu avea fotografii atât de slab efectuate, cu aparate neprofesionale cum am eu .