Vinul din „pastile” !
Pentru ca este bine ca fiecare sa se pronunte referitor la ceea ce stie, iar eu as fi atins tangential subiectul, in cadul Quest-postului de azi va propun un articol scris de vranceanul-podgorean Aurelian Lupu pe blogul sau ~aurelianlupu.blogspot.com . Tema este interesanta asa cum si titlul o anunta si cuprinde punctul de vedere al unui producator de vin autentic:
~~Nu de puţine ori am asistat, cu amuzament, la discuţii tehnico-filozofico-psihologice şi aşa mai departe despre cum se obţine vinul din „pastile”, ce păţeşti dacă îl bei, cum pot unii oameni să facă aşa ceva, cât de dăunător este sulful din aceste vinuri etc. Că ei „au văzut cum a pus cel de la care au luat vin o pastilă şi a făcut vinul”. De ce zic cu amuzament? Pentru că toţi cei care erau antrenaţi în discuţie erau persoane care nici măcar nu ştiu cum se face un vin veritabil având la îndemână o găleată cu struguri.
Există vin din „pastile”? Răspunsul universal valabil este un mare NU.
Sunt multe persoane în situaţia de mai sus, mii de cumpărători, care susţin acest lucru. Vinul indiferent de categoria în care este inclus: vin de masă, vin premium şi vin superpremium, este compus din: apă, alcool, zahăr, acizi organici şi compuşi organici din catergoria taninurilor, vitaminelor, polifenolilor, substanţe pe care nu le enumăr, pentru că ar trebuii să copiez circa cele 5 pagini de Cuprins ale Tratatelor de Oenologie şi Oenochimie. În cazul vinurilor din struguri, aceste substanţe au fost puse şi amestecate de Dumnezeu, oamenii doar au stabilit felul lor şi cantităţile în care se găsesc în vin. Culmea e ca proporţiile stabilite de Dumnezeu sunt foarte apreciate doar de cei ce vor calitate.
Acest vin din pastile întotdeauna va fi din categoria vinului de masă, chiar dacă are la bază şi ceva struguri, dar în special va fi din categoria BFL, cuprinzând componentele enumerate mai sus, adăugate separat.
Acum să ne axăm numai pe vinurile din pastile. Aceste „vinuri”, care mai sunt şi ieftine, au conţinutul minim legal de alcool, anume 8 – 8,5% alc/litru, şi sunt vinuri seci, adică au sub 4 grame de zahăr pe litru. Consumatorii preferă vinurile cu un conţinut ridicat de zahăr, anume pe cele demidulci şi dulci. Astfel că atunci când gustă un vin sec de 8,5% alcool, îl vor percepe că pe un vin leşios, apos, un vin care „nu are nici un Dumnezeu”. Aşa că, pentru a nu-şi pierde clientul, producătorul pune în canistră câteva pastile de zaharină, în funcţie de preferinţa clientului, şi îi dă să guste. Gustul dulce îl va determina pe beneficiar să „recunosca” vinul pe care îl consumă şi, bineînţeles, îl va şi cumpăra în cantităţi mari. Acesta este vinul din pastile.
Aceste vinuri, slabe în conţinut de alcool, sunt vinuri instabile şi necesită o cantitate puţin mai ridicată de sulf, dar nu atât de ridicată cât să-i fie dăunător consumatorului. Dar de ce se plâng clienţii că le-a fost rău după ce au consumat vin din pastile?
Vă voi spune de ce astfel încât să nu mai cumpăraţi vinuri de 2 lei/lt sau 2,5 lei/lt din magazine, preţuri din care mai scădeţi circa un sfert TVA-ul. Nu de alta, dar şi producătorii cei mai mici, ţăranii oneşti care îţi dau vinul direct de acasă, vând vinul cu preţuri de peste 4,5 lei/litru, un vin care rar îl găseşti mai slab de 13% alcool, iar preţul nu are TVA.
Vinurile acestea pe care le voi prezenta mai jos sunt din categoria BFL-urilor, Băuturi Fermentate Liniştit. Acestea nu sunt vinuri, dar legislaţia românească le suprataxează, aşa că unii producători le vând ca fiind vinuri de masă. Acest lucru dăunează micilor şi mărilor producători de vinuri, producători de bună credinţă, producători care fac vinuri doar din mustul de struguri şi care sunt „scuipaţi între ochi” de consumatori că ar vinde pişoarca. Printre aceştia mă număr şi eu, de aceea am ales să fac aceasta postare şi să afle şi oamenii ce cumpără la preţuri derizorii de 2 – 2 şi ceva lei cu tot cu TVA.
Informaţiile pe care vi le împărtăşesc le-am adunat în periplurile mele în ţară, în calitate de agent de vânzări aditivi alimentari. Vreau să specific că am întâlnit încă foarte mulţi producători oneşti, cu vinuri excepţionale, care sunt nevoiţi să vândă la preţuri sub valoarea vinurilor pentru că aveau o concurenţă neloială din partea acestor falsificatori.
Varianta I – HORROR
Ei bine, oamenii de rea credinţă, care se cred dumnezei, fac anumite creaţii amestecând direct fiecare parte componentă: apa din puţ, cu alcool rectificat din cereale adus de la bulgari, zaharina pentru gustul dulce şi care nu fermentează, glicerina alimentară, un pic de caramel pentru culoare şi acid citric (sare de lămâie) cât să dea caracteristici de vin. Sulful nici măcar nu îl văd. Asta durează circa trei-patru zile, pentru stabilizarea tuturor ingredientelor. Acesta nici măcar BFL nu poate fi numit, pentru că nu are ce fermenta.
Varianta II – DRAMA – HORROR
Aici, tot oamenii de rea credinţă, simulează obţinerea unui vin, care până la urmă este un BFL, şi amestecă apă, zahăr, cât să se obţină 8 – 8,5% alcool după fermentare, acid citric, că este ieftin, drojdie, de pâine sau bayanus că este ieftină (apropo, în vinificaţia modernă levurile selecţionate sunt folosite pentru obţinerea vinurilor de mare marca, dar nu veţi găsi în magazia vreunui producător, care se respectă, aceasta varietate), glicerina, sulf, zahăr pentru îndulcirea vinului, şi caramel pentru culoare.
Nu bag mâna în foc, dar nici nu recomand, vinurile din Uniune sau a vinurilor din Americi, Australia, Oceania sau Africa care se vând la preţuri mai mici decât vinurile autohtone. Nu cred ca taxele vamale, de transport, costul câtorva zile pe ocean, costurile de depozitare în porturi şi taxele percepute de marii retail-eri se reflectă în preţuri de sub 10 lei/butelie, în condiţiile în care un vin românesc bun (din categoria indicaţie geografică, pe care le recomand) sunt la preţul de 10 lei/butelie, iar vinurile la Bag-in-box (recomand aceste vinuri) se vând de la 7 lei/lt cu TVA şi taxe de magazin.
Dacă vreţi să cumpăraţi vinuri de la comercianţii pe care îi vedeţi la marginea şoselei, vă propun să le cereţi să vă ducă la ei acasă, pe motiv că vreţi să cumpăraţi o cantitate mare. Un comerciant care garantează pentru produsul său, va accepta (toţi vor să aibe norocul să le vină clientul acasă). Un punct în plus că acel om va vinde un produs bun. Comerciantul care se va eschiva să vă ducă acasă la el sau se oferă să vă aducă el vinul acasă sau va invocă orice motiv pentru a vă împiedica să îi vedeţi „crama” ar trebuii să vă ridice semne de întrebare. Ar fi bine să mai căutaţi şi în altă parte după vinuri bune şi relativ ieftine.
Nu vreau să vă sperii cu ce v-am spus mai sus; vreau numai să înţelegeţi ce cumpăraţi la preţuri mai mici de 3 lei/lt.
Eu încă mai trăiesc cu speranţa că îmi voi vinde şi eu vinurile la un preţ corect şi că romanii vor aprecia din ce în ce mai mult vinurile bune. Dacă vrem o schimbare, această schimbare trebuie să înceapă cu noi, să învăţăm şi să alegem ce este bun, atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru (chiar pentru duşmanii, pentru cei care trăiesc cu iluzia că duşmanii ar exista).~~
Aveti grija ca vin Sarbatorile de iarna si ar fi pacat sa beti apa colorata , sau vin indoit!
Nu mă pricep la vinuri, că nu-mi place alcoolul, dar când din an în Paști, beau un pahar cu vin, acela vreau că fie natural.De fapt am văzut că și unele emisiuni televizate combat vinurile refăcute care conțin substanțe dăunătoare organismului, recomandând vinurile îmbuteliate din magazine. Cum reiese din articol, nici acestea nu-s grozave, dacă provin din alte țări. Îmi pare bine că cele românești sunt bune și chiar sunt. Toate cele bune!