Saptamana trecuta pasii m-au dus in curtea Muzeului Taranului Roman din Bucuresti, unde am participat  la o expozitie cu vanzare a unor obiecte artizanale, vechi, pastrate in gospodariile romanilor . Era vorba de paturi , scaune , mese, linguride lemn si nu numai, castroane de lut, seturi de pahare, cutite , topoare, haine, ceasuri, cantare vechi tip balanta s.a.. dar nu o sa vorbesc despre ceea ce am vazut, desi la inceput am fost placut impresionat . Si o sa va spun de ce am ramas cu un gust amar :  Am asistat la o discutie intre 2 expozanti si unul, uitandu-se la multe obiecte folosite in gospodariile romanesti si confectionate din lemn care aratau prin culoarea lemnului vechimea mare ( linguri, solnite, funduri, roata pt. tors lana s.a.) i-a spus celuilalt, care le oferea la vanzare laudandu-si artizanatele,  indicandu-i cu degetul ” Aia, aia, aia, aia sunt facute la chinezi !” . Interlocutorul a incuviintat din cap si nu a mai spus nimic !!!  Mi s-a scarbit pe loc !!!

            La plecare am fost atras de o bisericuta , din lemn , aflata in curtea Muzeului si i-am tot dat roata fotografiind-o, bucuros ca , dupa parerea mea neautorizata, era o creatie pur romaneasca!

           In mijlocul lumii moderne, nu puteam sa evit alaturarea total nepotrivita din ultima fotografie  !

           Personal consider ca bisericuta are o maretie speciala si nu poate fi comparata cu monstrul de otel si sticla aflat in plan indepartat  !!!!!