Mi-a fost rușine că sunt focșănean….. , din nou . Da, nu e prima dată când simt o rușine covârșitoare. De multe ori reușesc cumva să țin în frâu sentimentul acesta nedorit. Acum nu mai pot, trebuie să spun ce m-a deranjat. De fapt, am căutat în istoricul trăirilor mele și văd că am mai avut o dată aceeași trăire și am creat un articol pe blog. Îl puteți citi dacă apăsați AICI! Cert este că și atunci mi se umpluse paharul rezistenței și am revărsat în scris. La fel s-a umplut și acum……..

Mi-a fost rușine că sunt focșănean….. , din nou

În această seară m-am dus la Ateneul Popular Mr. Ghe. Pastia din Focșani în viteză mare. Eram un pic în întârziere, după cum calculasem, deoarece la ora 19.30 începea seara minunată de lieduri în compania unor artiști dedicați profesiei lor. Fac o paranteză și vă sfătuiesc să nu intrați niciodată într-o sală de spectacole după ce începe evenimentul. Sigur prin căutarea locului și prin deplasarea către el o să rămâneți în memoria publicului. O să găsiți și frigiderul plin acasă, dar asta este altă poveste. La 19.22 pășeam în sala de spectacole și mi-a înghețat respirația. Erau maxim 20 de persoane în imensa locație. Nu îmi venea să cred. Parcă eram undeva într-un cătun îndepărtat în care locuitorii nu au putut veni deoarece aveau treabă ”în ogradă”! Spectacolul, ” Seară de lieduri ” a beneficiat de prezentare și mediatizare în mass media locală și pe platformele de socializare. Cu toate acestea prezența a fost așa cum am spus, rușinoasă…. Asta în condițiile în care Piața Unirii era plină de oameni care ignorau actul artistic care se pregătea în renumita instituție de cultură.

Organizatorii și artiștii au venit de la București pentru a încânta publicul și pentru a-și exprima trăirile superioare. Nu sunt orice artiști, ci sunt chiar renumiți și recunoscuți pentru calitățile lor. În acest timp în Focșani și în zona apropiată nu s-au găsit măcar 100 de melomani……. Așa cum noi, pardon – voi ați ignorat acest spectacol, așa artiștii au ignorat ignoranța noastră și au susținut spectacolul exact cum îl promiseseră. Eu și cei prezenți, printre care un cuplu venit tocmai de la Adjud – educația și plăcerea pentru frumos primează- am fost încântați. Nu am putut răsplăti cu aplauze multe și zgomotoase artiștii deoarece am fost prea puțini în sală. Cu toate acestea artiștii sper că au primit și simțit căldura din puținile noastre inimi. Noi, puținii spectatori am simțit dragostea și pasiunea trimise de artiști în sală!

Maria Ungheanu Soprano , Adina Papadimas – mezzosoprano , Fang Shuang și Scripcariu Tudor

După spectacol nu puteam să nu împărtășesc câteva impresii în cercul restrâns artiști, organizatori, spectatori! astfel am aflat că același spectacol a fost aplaudat de sală plină recent la Buftea! Da, ați auzit bine, Buftea! Nu Focșani- capitală de provincie europeană…… doar de pretenții suntem buni…. Ce să mai spun de partenerii media- cele mai importante și vizibile publicații locale și județene- total absente de la eveniment. Nu mă pot abține și o să precizez că în minutele premergătoare începerii spectacolului organizatorii au invitat in Ateneu persoane aflate în zonă pentru a participa la eveniment in mod gratuit. Nimeni nu a dat curs invitației, nimeni….. Sper să nu se fi supărat atât de mult organizatorii și să mai acorde o șansă, eu cred în ”Focșaniul meloman” !

Felicit sponsorii evenimentului și sponsorii locali :Clinica de Neurologie Neuroaxis Domeniile Panciu și Ana Are .

Dragi artiști și organizatori, iertare, vă rog!

Chiar îmi e rușine!!!