Prezenta in legislatia Romaniei din anul 2006, medierea nu a fost „utilizata” si ” imbratisata ” de la inceput si oamenii au continuat sa se prezinte in fata instantelor de judecata  in procese avand diverse teme atat ca valoare patrimoniala cat si prin prisma atingerii valorilor morale. Conform definitiei legale regasite in  Legea nr. 192/16 mai 2006, medierea este „modalitatea de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor“ in timp ce mediator este persoana autorizata in conditiile art. 7 din  Legea nr. 192/16 mai 2006 dupa ce a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor sau un program postuniversitar de nivel master in domeniu. Rolul mediatorului asa cum este el imaginat si dorit de legiuitor este acela de a aduce la o intelegere convenabila partilor in litigiu de genul ” nimeni sa nu piarda,  win-win” si astfel sa se evite procesele in cadrul instantelor de judecata. Mediatorul trebuie sa fie privit ca un generator de solutii de impacare ca un descoperitor al numitorului comun al partilor aflate in litigiu si care reuseste sa multumeasca in egala masura interesele tuturor partilor.

                          Medierea, dupa parerea mea, poate fi studiata cu succes prin compratie cu o partida de sah disputata de catre 2 elevi indrumati in egala masura de profesorul coordonator. Jucatorii sunt partile aflate in litigiu, cu precizarea ca la mediere pot participa mai multe parti, si e normal ca fiecare sa doreasca sa transeze in favoarea sa partida, dar profesorul cu mai multa experienta este obligat prin natura meseriei sa îi îndrume in egala masura pe jucatori si sa le prezinte variantele cele mai bune de strategie- decizia aplicarii revenind strict jucatorilor. Profesorul va urmari evolutia jucatorilor si va dori sa observe cresteri in ceea ce priveste capacitatea elevilor de a lua decizii, dar in mediere rolul mediatorului este de a gasi cai de comunicare si negociere intre parti urmand ca litigiul sa fie rezolvat cu tact. Jucatorii de sah- partile in litigiu sunt ajutate si li se prezinta atat avantaje cat si dezavantaje de natura a fi gasite caile de comunicare, dar solutia – numitorul comun este acceptat numai prin decizia partilor.  Motivele de litigiu pot fi de diferite valori asa cum si piesele de sah au mai importanta si putere diferita pe tabla de joc si prin mediere partile inteleg daca e cazul sa piarda o piesa – motiv sau sa faca schimb cu toate ca piesele pot fi si diferite ca importanta. Concesiile pot fi parte a jocului de sah sau mediere daca atrag concesii si de cealalta parte in scopul atingerii telului final- stingerea litigiului. Desi jocul de sah are in majoritatea cazului un invins si un invingator, raman la parerea ca poate suporta aceasta comparatie deoarece exista si posibilitatea rezultatului remiza si daca ne imaginam profesorul-mediatorul total nepartinitor si manat de dorinta de corectitudine si de principiul  nepartinitor al medierii prin asigurarea unui permanent echilibru între parti vom constatat ca rezultatul final al jocului va fi o remiza- lucru care nu afecteaza nicio parte. Astfel elevii jucatori-partile sunt multumiti ca au invatat sa-si apere interesele si sa nu sufere infrangere, dar nici sa nu afecteze interesele celuilalt. Doar profesorul- mediator are capacitatea de a comunica – negocia cu ambele parti si de a obtine medierea-remiza.

                     Cam asa vad eu medierea si acum daca ar fi sa o transpunem in orice ipostaza de litigiu, medierea ar putea fi privita ca o posibilitate de rezolvare rapida a litigiilor stiut fiind faptul ca principiul celeritatii dosarelor in instantele de judecata nu mai este de actualitate si procesele treneaza ani multi.

                   Medierea poate fi aplicata atat in cauzele civile cat si penale, legiuitorul prevazand pentru multe infractiuni posibilitatea de impacare a partilor. Este inutil sa mai precizez ca in multe cauze aflate pe rolul instantelor de judecata ambitiile sunt cu mult mai mari decat drepturile declarate incalcate si ca de fapt multi cetateni care-si cauta ”dreptatea” reusesc sa investeasca o valoare mai mare in procese, prezentari la  termene, avocati, timp stres , decat vor avea de castigat la final cand se trage linie si ar fi pacat ca macar acest gen de procese sa nu beneficieze de avantajele medierii !

                     Cel mai important este ca orice litigiu sa fie solutionat cat mai rapid si prin clarificarea tuturor aspectelor, iar daca medierea reuseste acest lucru, si sunt convins ca-n multe cazuri reuseste – jos palaria pentru mediere!