Dragostea are nenumarate fețe! Nu am spus-o eu ca nu-s destept, ci sigur au spus-o altii inaintea mea. Dupa cum tot debitez pe acest blog al meu am cateva luni de zile, chiar 1 an de cand am inceput sa citesc preponderent carti de dragoste, fiind departe de a ispravi macar cele mai cunoscute romane de acest gen. Recent am lecturat ”Lorelei” – prima carte pe care am citit-o din creatia lui Ionel Teodoreanu.

                      Despre autor pot spune ca m-a impresionat prin placerea pe care o transmite atunci cand descrie peisaje si chiar îi plac descrierile amanuntite.

                           Romanul in schimb mi-a fost recomandat de un cunoscut si pot spune ca mi-a placut sa descopar si acest tip de dragoste , diferit de cel din Dama cu camelii ori Scrisoare de dragoste ! O persoana mult mai sensibila decat mine ar fi atinsa spre finalul romanului pana la lacrimi de tragismul povestii si de dragostea aratata chiar si dupa moarte prin lucrurile lasate. Lucia Novleanu – Lorelei si Catul Bogdan – profesor universitar traiesc o popveste de dragoste totala, parerea mea este ca dragoste mai profunda si total dedicata din partea tinerei.

                          Decesul atat de brusc al tinerei Lorelei, tratat in foarte putine pagini, precum si clarificarile de final ale romanului m-au facut sa accept ca romanele de dragoste mai au si calitatea de a fi reale, de a fi in concordanta cu viata traita de noi si sa nu ma deranjeze lipsa unui final fericit.

                        Fara indoiala ca , daca doriti sa simtiti senzatii diverse numai prin arta autorului de a ni le provoca prin descriere, Lorelei este un roman care merita fiecare minut petrecut citindu-l !

Cu drag inlocuiesc televizorul cu cititul, de calculator ma las mai greu 😀 !