Este o carte care mi-a fost recomandată de către un coleg blogger și chiar mi-a oferit varianta pdf pentru a o putea citi de pe telefon sau tabletă. Faptul că subiectul dezbătut este calvarul deținutilor din închisorile comuniste și modul în care acestia au descoperit divinitatea si au reusit sa reziste torturilor , dar fără a insista prea mult pe partea de religie- credință,   a fost un factor ce m-a determinat să o citesc.

Lectura este ușoară și captivantă deoarece sunt evocate numeroase realități din închisorile comuniste – torturi, dezumanizări, crime, înfometare, reeducarea de la Pitești. De asemenea sunt prezentați mulți martiri ai închisorilor, dar și supraviețuitori ai acestui calvar atât în perioada de detenție cât și după eliberare. Firul mărturiei ne ancorează permanent în realitățile vieții politice din acele timpuri.

Vă ofer un citat dintr-o scrisoare trimisa din penitenciar de Valeriu Gafencu : ”Şi, iată, am ajuns în închisoare. Am fost trist atunci?! Am fost bucuros?! N-aş putea spune. Îmi dădeam seama precis însă că închisoarea îmi rezolva prin suferinţă şi ruperea de lume o serie întreagă de probleme. Aveam totala convingere că sufăr pentru adevăr. Faptul acesta îmi aducea în suflet o pace adâncă. Mă aflam pe calea împlinrii idealului”  și o strofa a unei poezii:

Sângerând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse şi puroi,
Cu oasele slabe şi moi,
Stau ghemuit în pat şi mă gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi!
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi,
Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir;
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă,
Luându-mă cu diavolul la trântă.
Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.

O carte ce merită citită și pe care o pot trimite prin e-mail doritorilor dacă solicită acest lucru!

Exista si un site dedicat Ioan Ianolide !