Nu am de ales astăzi și urc din Focșani în trenul IR 1658 care își poartă puținii călători spre capitală. Zic să fiu educat/corect de la prima oră pentru a avea un start pozitiv și pentru a spera la o zi reușită. Pentru asta, la urcare aleg să ofer prioritate unui senior de aproximativ 55-60 de ani.
Urc imediat după acesta și trecem prin 2/3 din vagon negăsind niciun călător. În tot acest timp seniorul fixa vizual numerele locurilor în tren. Vagonul este cunoscut de cei care călătoresc des cu trenul. Are la capete câte 3 compartimente pentru 5 persoane și la mijloc un spațiu comun pentru alte aproximativ 40 de locuri. Ajungem la penultimul compartiment în direcția noastră de deplasare . Avea ușa deschisă și am fost întâmpinați de sunetul somnului profund căruia un domn de vreo 40 de ani îi căzuse pradă. Amediat l.am văzut pe călător întins pe partea cu 3 din cele 5 locuri.

Antemergătorul meu se oprește!

Face un pas în compartiment, verifică de 2 ori biletul și locurile numerotate, apoi insistă:

„- Domnu’ , domnu’ , domnu’ ….!” …. până îl trezește.
„- Ce loc aveți, că stați pe 113?” (exact locul de la mijloc)

Buimăceală celui „extras” de pe tărâmul viselor părea să se ridice încet, așa că nu am așteptat să aud replica. Poate și de teamă să nu-mi strice plăcerea provocată de această întâmplare haioasă.
Este de prisos să mai menționez că în tot acel prim vagon nu am mai văzut alți călâtori, iar următoarele 3 vagoane transportau maxim 12 persoane……
Pentru a continua distracția stau și atribui celui trezit din somn câteva replici……