Ieri, 23.09.2013, fiica mea Daria Elena a mers pentru prima data la alta gradinita decat cea unde mama ei este „doamna” . Noi, parintii ei, am considerat ca este  mult mai indicat pentru dezvoltarea fetitei sa o lasam la gradinita intr-o grupa unde sa nu aiba contact cu mama ei . Avand la baza aceasta convingere iata-ma dimineata trezindu-mi fetita, hranind-o si imbracand-o, activitati rar efectuate de mine in acesti 3 ani si 4 luni  in care Daria Elena ne-a bucurat sufletele si casa.  Ulterior am plecat impreuna spre gradinita nr. 10- Focsani, jud. Vrancea mergand unul langa celalalt, iar eu minunandu-ma ce fata mare am.  Parca nu mai mersesem anterior cu Daria -Elena de mana, asa de mandru eram si asa de mare mi se parea. Simteam in piept inima cum imi pulsa din ce in ce mai tare si ma uitam pe langa mine si pe langa fetita mea pe care parca  o vedeam cum creste cu fiecare pas pe care il face spre aceasta noua etapa a dezvoltarii ei, etapa educatiei prescolare. Nu am rezistat decat pana la gradinita si acolo am supus-o unei mici sedinte foto pentru a pastra viu momentul peste ani si ani. Din pacate si Daria era stapanita de emotii si nu a avut dispozitia necesara pentru a sta la fotografiat ci se grabea sa intre in sala de clasa. Este de prisos, cred sa mai precizez ca eu nu stiam care-i clasa ei si ca Daria mi-a aratat unde a „inscris-o” mami la gradinita :d ! Imediat ce a intrat in clasa, a fost luata in primire de dd-na educatoare , iar la anuntul meu ca voi pleca am primit un raspuns : ” PA, TATI !” Parca as fi vrut sa planga un pic , sa spuna ca vrea sa mearga cu mine acasa etc… dar ea a procedat exact asa cum trebuie sa se comporte un copil care a realizat schimbarile din viata si eu stau si acum gandindu-ma cum de am putut sa nu ma ridic la nivelul gandirii fetitei mele. Am impresia ca asa ma voi comporta, mai infantil decat copilul meu :D, la fiecare schimbare din viata copilului meu : prima zi de scoala, prima iesire cu colegii, prima excursie, tabara, primul suc la invitatia unui baiat si tot asa inainte 😀 …… ma opresc din a le mentiona !

Bucuria faptului ca am un copil sanatos, vioi si inteligent este mai mare puternica decat impactul realizarii faptului ca fetita mea incepe sa devina independenta !

Sa cresti mare , fata mea !