Carte

Adulter – Paulo Coelho

Mda, am citit și acest roman la modă, dar am fost împins din spate de dorința de a cunoaște ceea ce este ”în trend”! Vă spun din start că aveam așteptări mult mai mari de la un roman cu un așa titlu. Așteptam aventuri multe, acțiune , dar am dat peste puțină acțiune , dar de bună calitate :D, și multe trăiri interioare. Acum după lecturare cred că aș recomanda cartea mai mult femeilor decât bărbaților, asta și pentru că am realizat că trăirile personajului principal – Linda- pot fi deseori întâlnite în realitatea actuală a societății noastre. Linda, o femeie plictisită de prea mult bine găsit în urma mariajului decide să pună în balanță traiul ei îndestulat având un soț foarte bogat și iubitor, 2 copii, carieră în jurnalism  CU   dorința unei vieți sexuale aventuroase plină de secrete și situații limită. Întâlnirea cu un  fost iubit din copilărie îi oferă ocazia perfectă pentru aventura despre care simțea că reprezenta golul traiului ei și astfel adulterul devine pentru ea împlinirea unor senzații mult dorite și pentru o perioadă scopul ei.

Nu o să detaliez prea mult întrucât mi-am făcut obiceiul ca prin review-urile mele să stârnesc interesul pentru lectură nu să ofer un rezumat care ar strica plăcerea lecturii, dar o să menționez că începutul romanului este foarte incitant și are puterea de a menține cititorul până la ultima filă a lecturii. Romanul analizează criza existențială a femeii întâlnită în societatea actuală și eu chiar mă întreb fără să primesc răspuns dacă autorul s-a documentat prin statistici- persoane”pățite” sau are talentul de a intui foarte bine aceste trăiri străine bărbaților!

Vă ofer câteva citate:

”Tot ce căutăm cu mult entuziasm de îndată ce atingem vârsta adultă – dragoste, slujbă, credinţă – se transformă până la urmă într-o povară prea grea. Există un singur mijloc de a scăpa din asta: prin iubire. A iubi înseamnă a transforma sclavia în libertate.”

”Schimb canalul. Văd o telenovelă ori un film care mă distrage pentru câteva minute sau ore. Mor de frică să nu se trezească bărbatul meu şi să mă întrebe: „Ce se întâmplă, dragostea mea?“ Fiindcă ar trebui să răspund că totul e în regulă. Mai rău ar fi – cum s-a întâmplat deja de două, trei ori luna trecută – dacă, de îndată ce ne-am culca, s-ar decide să-şi aşeze mâna pe coapsa mea, să urce încetişor şi să înceapă să mă atingă. Pot să mă prefac că am orgasm – am făcut-o de multe ori – , dar pur şi simplu nu mai am chef să mă umezesc. .”

” După o anumită vârstă, începem să afişăm o mască de siguranţă şi certitudini. Cu timpul, masca asta se lipeşte de faţă şi nu se mai poate desprinde. În copilărie am învăţat că, dacă plângem, primim afecţiune; dacă arătăm că suntem trişti, primim consolare. Dacă nu reuşim să convingem cu zâmbetul nostru, sigur vom convinge cu lacrimile. Dar nu mai plângem – decât în baie, când nu ne aude nimeni –, nici nu zâmbim – decât copiilor noştri. Nu ne manifestăm sentimentele pentru ca ceilalţi să nu ne considere vulnerabili şi să profite de asta. ”- ăsta-i bun tare !

Ca o concluzie vă spun că acest roman merită citit doar de cei care doresc să aibă câteva momente de gândire și de meditație, putând fi chiar și o soluție pentru probleme, dar depinde care parte o să fie luată exemplu- acțiunea sau finalul romanului ?