10 mai – O zi cât o istorie
”10 mai… Azi, o dată atât de simplă din finalul primăverii. Rar mai auzi pe la radio, televizor sau poate mai vezi pe stradă vreun afiș cu titlul de Ziua Independenței. Ideea este că mulți români știu din perioada în care erau pionierii patriei la școală că ziua dezrobirii de Constantinopol este 9 mai, data la care în 1877, Ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, citea în fața parlamentarilor Proclamația de Independență a României. Din păcate această informație este una grav prelucrată de propaganda comunistă și face parte din acea rescriere a istoriei des practicată de la Petru Groza și până la Nicolae Ceaușescu.
Țin să îți dezvălui că ziua de 10 mai era celebrată, nu de mult, cu parade militare triumfătoare, căci era Ziua Națională a României, cu fanfare glorioase, cu apariția regelui și a reginei și cu mulțimi de români entuziasmați. Azi te ajut să înțelegi povestea prea puțin cunoscută a măreței zile de 10 mai, distrusă de comuniști.
Prințul Carol I
După ce la 8 mai 1866 Prințul Carol I a intrat în țară (o adevărată aventură -folosind identitate falsă), ales fiind de elita politică cu atât entuziasm, la 10 mai 1866 principele intra triumfător în București, capitala Pricipatelor Unite. Carol I va prelua în aceeași zi cu foarte multă responsabilitate tronul României, răspunzând prompt la strigătul de ajutor plin de nădejde al patriei și poporului, pentru aproape jumătate de secol. Merită să precizăm măcar o dată numele real și întreg al domnitorului Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen
Pentru Domnul Carol I era foarte importantă situația în care se afla România, aceasta având statutul de țară vasală Porții. Marele proiect al conducerii sale va fi câștigarea independeței față de Imperiul Otoman, care punea grave piedici în dezvoltarea țării.

La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, pe atunci Ministru de Externe al României, va da citire Proclamației de Independență a României în fața Parlamentului, după ce Guvernul de la București uneltise câteva tratate cu Rusia Țaristă împotriva Constantinopolului. La 10 mai însă, la 11 ani de când conducerea României trecuse sub Principele Carol I, și chiar de Ziua Națională, prințul proclamă starea de independență a statului, desăvârșind actul curajos făcut de Mihail Kogălniceanu cu o zi în urmă. În România acelor vremuri, fără acordul și semnătura domnitorului, lucrurile nu mișcau în țară, deci România se declară independentă de Sultan, abia pe 10 mai, indiferent de demersurile precendente din Parlament.
Independența țării va fi apărată atât de demn și eroic de oastea română și cea țaristă, sub supremul comandament al Principelui Carol I, câteva luni mai târziu, în fața Plevnei și se va dovedi un real succes, bătălia fiind câștigată foarte greu, dar atât de brav, chiar sub ochii prințului, care des era prezent prin tranșee sau cu oștirea sa.
10 mai va fi și ziua când se vor scrie primele rânduri de istorie spre Regatul României Întregite, căci la această dată, în 1881, Majestățile Lor, Regele Carol I și Regina Elisabeta a României, vor fi încoronate drept monarhi ai României.
Regele Carol I a fost atunci proclamat rege al românilor, purtând consacrata Coroană a României, făurită din oțelul unui tun otoman capturat la Plevna, în cadrul eroicului Război pentru Independență (1877-1878). Coroana aceasta reunește deci atât de multe valori în oțelul din trupul acesteia încât, chiar dacă e lipsită de aur sau pietre prețioase, devine, zic eu, cea mai valoroasă coroană a lumii, simbolizând toată istoria românilor, prin lupte, jertfe și eroism, fiind cu adevărat predestinată poporului căruia îi servește.
Sper că v-am făcut să înțelegeți povestea acestei zile de 10 mai, pe care chiar marele Vasile Alecsandri a numit-o sfântă pentru istoria și existența noastră prin versurile: Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfânta zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic țării noastre,/ Libertate și Regat.”
Textul este compoziția lui Mihai, un elev de școală generală din Focșani care acordă atenție educației fiind pasionat de istoria României. Acesta are o atracție specială pentru perioada în care după abdicarea lui Al.I.Cuza ( ăsta e un subiect care trebuie aprofundat), Principatele Române vor fi conduse de nou instaurată dinastie regală. Am ales să îi acord încredere elevului, să îi respect modul în care alege să își petreacă timpul liber și să îl încurajez astfel ca și pe viitor să se informeze din cât mai multe surse și să nu se ferească să își expună părerile și percepția proprie referitoare la un anumit subiect documentat prin efort personal.
O să îi ofer și pe viitor găzduire – postarea musafirului- atunci când o să simtă nevoia să transmită ceva!
Succes, Mihai!